Gestiune stoc piese service auto: ghid practic
Gestiune stoc piese service auto: fișe de produs, coduri de bare, facturi de achiziție, scădere din comenzile de lucru, inventar și alerte de stoc minim.
Fatih Bilgiç · · 7 min de citit
Pentru un service auto independent, piesele de schimb sunt printre cele mai mari costuri și locul unde pierzi cel mai ușor bani fără să observi. Un filtru montat și nefacturat, o cutie de plăcuțe numărată de două ori, o livrare care nu a ajuns niciodată în evidență: fiecare pierdere pare mică, dar împreună decid dacă luna se încheie pe profit. Acest ghid explică cum organizezi stocul de piese astfel încât cifrele din ecran să corespundă cu ce ai pe raft.
De ce nu mai corespunde stocul cu raftul
Evidența stocului nu se strică dintr-odată. Se abate treptat, de obicei din aceleași câteva motive:
- Piesele sunt luate de pe raft pentru o lucrare, dar comanda de lucru se scrie mai târziu sau deloc.
- Livrările sunt despachetate direct pe raft, iar factura furnizorului ajunge într-un sertar.
- Aceeași piesă există sub trei denumiri, așa că nimeni nu mai are încredere în cantitatea niciuneia.
- Nimeni nu face inventar, iar erorile de anul trecut se regăsesc în cifrele de anul acesta.
- Reaprovizionarea depinde de cineva care observă o cutie goală.
Soluția nu înseamnă mai multe hârtii, ci câteva reguli pe care le respectă toată lumea, plus un sistem care face calculele în locul tău.
Începe cu o fișă de produs curată
Fiecare piesă din stoc trebuie să aibă o singură fișă de produs. Dublurile sunt motivul principal pentru care cifrele nu mai sunt credibile, așa că caută înainte să creezi. O fișă utilă conține:
- Denumire: scrisă la fel de fiecare dată, de exemplu „Plăcuțe de frână, față, Dacia Logan 2017–2020”, nu doar „plăcuțe”.
- Cod produs și cod OEM: codul tău de stoc și numărul piesei la producător, după care comanzi și cauți echivalențe.
- Cod de bare: cel de pe ambalajul furnizorului, dacă există.
- Marcă, categorie și unitate de măsură: categoriile (filtre, frâne, uleiuri) ușurează inventarul și rapoartele; unitatea contează la uleiul vândut la litru.
- Locație pe raft: un cod scurt, de exemplu „B3-2”, care economisește timp la culegere și la inventar.
- Preț de achiziție, preț de vânzare și cotă de TVA.
- Stoc minim: cantitatea la care vrei să fii avertizat.
Manopera și serviciile, de pildă geometria roților, se creează ca servicii, nu ca articole de stoc, ca să nu afișeze o cantitate disponibilă. Consumabilele pe care nu vrei să le urmărești bucată cu bucată, cum sunt colierele de plastic, pot avea urmărirea stocului oprită. Pentru prețul de vânzare, vezi diferența dintre adaos și marjă în ghidul despre adaos comercial și marjă la piese.
Coduri de bare și etichete
Codurile de bare elimină cele mai frecvente două erori: alegerea fișei greșite și tastarea greșită a cantității. Când piesa vine cu cod de bare de la producător, îl treci pe fișă. Când nu vine, tipărești etichete proprii, EAN-13 sau Code128, pe coli A4 cu 3 coloane sau pe etichete termice de 58×40 mm, și le lipești pe cutie sau pe marginea raftului. Apoi găsești piesa scanând-o și numeri raft cu raft, cu un cititor USB sau Bluetooth la birou ori cu camera telefonului în atelier. Cititorul nu e obligatoriu: poți căuta și după nume, cod produs sau cod OEM.
Intrări în stoc din facturile de achiziție
Înregistrează fiecare livrare pe baza facturii furnizorului, înainte ca piesele să ajungă pe raft. Notezi furnizorul, numărul și data facturii, apoi fiecare linie cu cantitatea și prețul de achiziție. Acest pas crește stocul, păstrează costul fiecărei piese și îți arată mai târziu de la ce furnizor ai cumpărat-o ultima dată. Dacă livrarea e incompletă sau deteriorată, înregistrezi ce a sosit de fapt, nu ce scrie pe factură, și lămurești diferența cu furnizorul.
Reține limitele: factura de achiziție introdusă în aplicație servește evidenței stocului și costurilor. Baktam nu este program de contabilitate și nu este conectat la e-Factura, așa că înregistrarea contabilă a facturilor rămâne în grija contabilului tău.
Scădere automată din comenzile de lucru
Regula care face să funcționeze restul e simplă: nicio piesă nu pleacă de pe raft fără o linie pe o comandă de lucru. Dacă stocul este legat de comenzile de lucru, nu mai ai nevoie de bon de consum separat. În Baktam, piesa adăugată pe comanda de lucru se scade imediat din stocul filialei, liniile de manoperă nu ating stocul, iar anularea comenzii readuce piesele. Dacă filiala nu are suficientă cantitate dintr-o piesă urmărită, linia este refuzată, în loc să lase stocul sub zero; este un semnal util că o livrare nu a fost înregistrată.
Deoarece scăderea se face când adaugi linia, un deviz cu piese le rezervă și pe ele. Dacă clientul refuză, anulează comanda de lucru ca piesele să revină în stoc. Cum completezi corect o comandă, vezi în ghidul despre comanda de lucru.
Inventar pe care oamenii chiar îl termină
Un inventar complet pe an e mai bun decât nimic, dar inventarele mici și regulate se termină mai ușor și prind problemele cât sunt proaspete. O rutină care funcționează:
- Numără câte o categorie pe rând, de exemplu filtrele săptămâna aceasta și frânele săptămâna viitoare.
- Pornește inventarul în sistem, ca să rețină cantitatea așteptată pentru fiecare articol în acel moment.
- Parcurge rafturile în ordinea locațiilor și introdu sau scanează ce găsești.
- Verifică diferențele înainte să le aplici: una mare înseamnă adesea o livrare neînregistrată sau o fișă greșită, nu neapărat o sustragere.
- Aplică inventarul: stocul se corectează, iar ajustarea rămâne înregistrată.
De exemplu, sistemul indică 12 bujii dintr-un model, pe raft găsești 9, iar diferența apare în listă. Înainte s-o corectezi, caută comanda de lucru sau factura lipsă. Pe cât posibil, nu muta piese în timpul inventarului; dacă trebuie, închide mai întâi comanda de lucru.
Alerte de stoc minim și reaprovizionare
Setează un nivel minim pentru piesele la care nu-ți permiți să rămâi fără stoc: filtre cerute des, plăcuțe, becuri și uleiurile folosite zilnic. Când stocul ajunge la acel nivel, administratorii primesc o notificare. Baktam ține și o listă de sugestii de comandă: fiecare articol aflat sub minim apare cu stocul curent, consumul din ultimele 30 de zile, o cantitate sugerată și furnizorul de la care l-ai cumpărat ultima dată. Lista se descarcă în CSV și o poți trimite furnizorului ca pe o comandă.
Revizuiește nivelurile minime la câteva luni. Un nivel potrivit iarna poate fi prea mic când lucrările la climă se înmulțesc vara.
Mai multe filiale: transferuri între puncte de lucru
Cu două sau mai multe puncte de lucru, fiecare filială are nevoie de propriul stoc: o piesă din depozitul principal nu ajută un client care așteaptă la altă filială. Mutarea pieselor trebuie să fie un transfer, nu o scădere într-un loc și o adăugare manuală în celălalt. Un transfer bun are trei etape: pregătit, trimis și primit. Stocul pleacă din filiala expeditoare la trimitere și ajunge la cealaltă abia când cineva de acolo confirmă primirea, deci piesele aflate pe drum nu se numără de două ori. Cum se leagă filialele, stocul și comenzile, vezi în pagina despre programul de service auto cu mai multe filiale.
Greșeli de evitat
- Creezi o fișă nouă când o căutare ar fi găsit-o pe cea veche.
- Corectezi stocul de mână în loc să cauți comanda sau factura lipsă. O ajustare manuală ascunde problema reală.
- Lași mecanicii să ia piese „pentru moment”. Dacă o piesă e necesară, intră pe comanda de lucru chiar atunci.
- Pui toate nivelurile minime la zero. Atunci alertele nu se declanșează, iar comenzile devin din nou ghicitoare.
- Numeri totul deodată, o dată pe an. Inventarele mici și regulate sunt mai exacte.
O listă curată de produse, livrări înregistrate la sosire, piese mereu pe comanda de lucru și un inventar scurt în fiecare săptămână îți țin cifrele sincere. Vezi cum se leagă stocul, comenzile și memento-urile pentru ITP în programul de gestiune pentru service auto.